- diftèric
- dif|tè|ric Mot Pla Nom masculí
Diccionari Català-Català . 2013.
Diccionari Català-Català . 2013.
difteric — DIFTÉRIC, Ă, difterici, ce, adj., s.m. şi f. 1. adj. De natura difteriei, care aparţine difteriei, privitor la difterie. ♢ Anghină difterică = difterie. 2. s.m. şi f., adj. (Persoană) bolnavă de difterie. – Din fr. diphtérique. Trimis de claudia … Dicționar Român
difteroid — DIFTEROÍD, Ă adj. Care are aparenţa unei difterii, cu aspect difteric. [pron. ro id. / < fr. diphtéroïde, cf. gr. diphtera – membrană, eidos – formă]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN DIFTEROÍD, Ă adj. cu aspect difteric. (<… … Dicționar Român
antidifteric — ANTIDIFTÉRIC, Ă, antidifterici, ce, adj. Care combate difteria. – Din fr. antidiphtérique. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 antidiftéric adj. → difteric Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic ANTIDIFTÉRI//C… … Dicționar Român
difterie — DIFTERÍE, difterii, s.f. Boală contagioasă acută produsă de bacili, caracterizată prin formarea unor membrane false pe amigdale, pe faringe sau pe laringe, prin greutate în respiraţie şi la înghiţirea alimentelor, prin febră etc.; anghină… … Dicționar Român
streptodifterie — STREPTODIFTERÍE s. f. formă de difterie în care streptococii se asociază cu bacilul difteric. (< fr. streptodiphtérie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român